Cat de credinciosi mai suntem? Sau, mai bine zis, cat de mult ne dorim sa fim mai credinciosi? Stim foarte bine ca sunt persoane care pacatuiesc daca nu zilnic, o data la trei, chiar patru zile, cel putin. Si, pentru ca Pastele a trecut incerc sa-mi dau seama daca nu cumva acestia cand au mers la biserica s-au rugat. Si au avut in minte tot felul de pacate pe care le-au facut si pe care le regreta acum.

De asemenea, mai sunt si acele persoane care mai comit un pacat dupa care se inchina si se roaga sa fie iertati. A treia categorie? Exista si aia. Acei oameni care pacatuiesc voit. Chiar daca au fost invatati atunci cand au mers la scoala ca dupa Biblia NTR nu ai voie sa pacatuiesti si sa iti tii aproapele langa tine, acestia merg inainte si aproape taie in carne si oase pentru ca pentru ei nu conteaza nimeni si nimic.

Incerc sa ma pun in pielea acestor oameni si imi este greu sa cred ca se pot descurca in viata. Imi este greu sa cred ca pot sa reziste si de acum incolo anumitor tentatii, acele tentatii care il fac sa devina o bestie pe langa cei apropiati si nu un om. Unul care sa tina la apropiatii lui, unul care sa isi iubeasca rudele de gradul I, spre exemplu, sa nu mai vorbesc despre frate sau sora, dupa caz, insa un lucru este cert. Trebuie sa renuntam sa mai pacatuim.