Imi amintesc socul pe care l-a avut o mama din satul meu, cand a auzit ca baiatul ei, copil favorit, a murit in Italia. Da, uneori parintii gresesc avand slabiciune numai fata de unul dintre copiii lor, fiindca apare gelozia in sanul aceleasi familii si incet incet se ajunge la ura.
Fratii ajung sa realizeze cand mama favorizeaza mai mult pe unul dintre ei si incep sa se urasca unul pe celalalt. Motivele pentru care o mama iubeste diferentiat sunt adesea diferite:
- acel copil este cel mai cuminte dintre toti si nu face probleme parintilor. Asa fusese baiatul in cauza. Nu bause niciodata sa isi piarda mintile, nu facuse scandal, nu isi facuse familia de rusine. Gresise o singura data, greseala care i-a adus si moartea, dupa cum spun gurile rele, dar nu am sa vorbesc despre asta.
- acel copil este grav bolnav sau mai slab decat ceilalti si nu se poate descurca singur in viata. Mama il protejeaza cu toata iubirea sa.
Asa facuse si consateanca mea: investise totul in baiatul ei care a plecat in Italia, sa isi urmeze sotia si pe cei doi copii ai acesteia proveniti dintr-o alta casatorie. Inainte de a pleca, ii trecuse casa pe numele lui si toate economiile pe care reusise sa le stranga la CEC.
Sperase ca baiatul cel cuminte, bun si omenos sa vina si sa o ingrijeasca la batranete, dar a primit vestea cumplita a mortii sale.
Din momentul in care ratiunea ei de a trai a disparut, singura dorinta pe care a mai avut-o a fost sa o ajute cineva sa obtina cele mai bune servicii de repatriere decedati.
Si-acum ma cuprinde duiosia, cand ma gandesc la cat de mult si-a iubit ea fiul. Lucra la o ferma de vaci, cand i-a dat bani sa mearga intr-o excursie in Bulgaria, in clasa a VII-a si i-a dat atat de multi bani la el, incat a sunat-o din camera sa o informeze ca era bine.
Nu va imaginati ce mare sacrificiu financiar era pentru ea care avea un salariu de mizerie, sa isi trimita fiul favorit in excursie in strainatate!
Asa a facut si ultima data. A scos toti banutii stransi pentru propria inmormantare, sa isi aduca acasa baiatul, sa ii faca o inmormantare pe cinste si sa duca la restaurant toti participantii la ceremonie in memoria lui. A dat totul, apoi s-a imbolnavit grav si dupa un an de chin, s-a stins si ea. Datorita firmei care s-a ocupat de repatriere, fara ca batrana sau celalalt fiu al ei sa se deplaseze in tara in care a avut loc decesul, sufletul ei a murit impacat, fiindca a putut imbratisa strans un sicriu si aprinde o lumanare la mormant.
Ce s-ar face familiile care pierd oameni dragi si importanti peste hotare, fara serviciile de repatriere oferite de cele mai bune firme?
Daca nu s-ar ocupa echipa de tot, statul in care a avut loc decesul, ar refuza sa dea decedatul familie, fiindca stie ca este peste puterile ei sa se ocupe de dosarul de repatriere, de pregatirea trupului neinsufletit si de manipularea lui, de procurarea sicrielor si de transportul funerar international legal!